Cum am slăbit 22kg mâncând

De-a lungul timpului, greutatea mea corporală a fluctuat drastic. Perioada în care am cântărit cele mai multe kilograme a fost în pandemie, unde la o înălțime de 177 cm am ajuns să cântăresc 86-88 kg. Purtam 42 la pantaloni.

Evident că am observat că m-am îngrășat, greutatea mea inițială și ideală a fost dintotdeauna între 70-75 kg. Faptul că m-am îngrășat nu m-a afectat atât de mult pe mine, personal. Nu mi-a păsat niciodată. În schimb, toți oamenii din jur păreau îngrijorați de felul în care arăt și încercau să-mi spună mai în față, mai pe ocolite că sunt cam grasă (față de cum mă cunoșteau ei la greutatea mea ideală).

Și așa era, eram plinuță.

Și ca să nu o mai lungesc atât, într-un an am reușit să slăbesc 22 kg. De la 88 de kg am ajuns la 66. Toate astea mâncând.

Cum?

Am citit o carte. Cartea se numește „Ascultă, mănâncă și încetează să te controlezi!” de Lise Bourbeau, carte pe care te încurajez din tot sufletul să o citești și dacă ai și dacă nu ai probleme de greutate.

Și de aici am reținut câteva aspecte foarte importante:

• Nu mereu când îmi este foame îmi este cu adevărat foame! În carte, Lise vorbea despre foamea emoțională. Despre golul emoțional pe care încercăm să-l umplem cu mâncare de multe ori. Și e foarte ușor de identificat: dacă îți este poftă de ceva, de orice, nu da fuga la frigider să mănânci. Așteaptă măcar 30 de minute. Dacă în continuare îți este poftă de preparatul respectiv, cel mai indicat e să-l mănânci. Probabil corpul tău are nevoie de el.
• Senzația de sațietate se instalează înainte să te simți cu adevărat plin! Lise spune că corpul nostru e mult mai inteligent ca noi. Spune că știe când e plin înainte ca noi să ne simțim plini și grei în stomac. Prima dată când am experimentat asta eram împreună cu iubitul meu programator, comandasem burgerii mei preferați. Pe la jumătatea burgerului mi s-a părut că ceva în el miroase a stricat. Am început să desfac burgerul dar totul părea în regulă. Mi-am consultat iubitul programator, a gustat și a spus că sunt nebună. Ei bine, Lise descrie această senzație ca fiind unul din modurile în care corpul tău te anunță că e deja plin. De atunci, această senzație apare aproape mereu când sunt deja plină. Știu că e momentul în care trebuie să mă opresc din mâncat.
• Nu o să-ți iasă de fiecare dată! – ceea ce e normal. Nu o să reușești mereu să fii conștient de aceste aspecte. Ce contează e că ele să fie din ce în ce mai prezente în viața ta până ajung să vină natural.

Și cam atât. Aceste trei aspecte foarte importante m-au ajutat să slăbesc 22 de kg.

Odată cu trecerea timpului, am observat și schimbări în alimentația mea. Fără să vrem, și eu și iubitul meu programator am eliminat aproape complet sucurile. Asta nu înseamnă că dacă avem poftă nu bem – din contră, bem și ne bucurăm mult mai mult de gustul unui Pepsi.

Un alt aspect foarte important de care țin cont este felul în care gătesc. Dacă fac, spre exemplu, cartofi prăjiți, fac tot posibilul ca lângă ei să nu pun tot ceva prăjit. Și din toate farfuriile nu lipsesc legumele: fie că sunt doar roșii sau doar castraveți, fac tot posibilul să fie în aproape toate farfuriile.

Dacă vreți să împărtășim mai multe farfurii dintre cele mai întâlnite la mine în casă, lăsați un comentariu.

Sunt curioasă ce părere aveți!

În încheiere vreau să spun că în momentul în care eram grasă nu-mi dădeam seama cât de plină mă simțeam de fapt de tot ce mâncam fără ca măcar să vreau. Când eram tristă mâncam, când eram fericită sărbătoream cu un Mc, când eram obosită mâncam ceva….a era ca si cum umpleam casa pe care o am cu lucruri care nu erau ale mele. Ma bucur ca pot sa observ asta si sa vorbesc despre asta, imi pare rau ca nu am fost constienta mai devreme.

P.S. Uite cateva farfurii cu mancaruri: