Cum era să îmi iau țeapă?

Acum câțiva ani, într-o lună de august, înainte să mă cunosc cu iubitul meu programator, stăteam în pat. La un moment dat, am vrut să mă ridic. M-am ridicat, mi-am luat laptopul, m-am împiedicat de pisică, mi-a căzut laptopul din mână. L-am ridicat. Avea un colț spart și când voiam să-l deschid ecranul era albastru și îmi arăta niște chestii.

Mi-am eliberat agenda și am dat fugă înapoi cu laptopul la mentenanță. L-am dus la un service foarte cunoscut, care oferă și servicii de mentenanță.

Câteva – nu mai știu dacă ore sau zile – mă sună cei de la mentenanță să-mi spună că un IT-ist mi-a deschis laptopul și că am reușit să-i dau daună totală și că nu a văzut în viața lui un laptop mai avariat. Mi-a spus că am stricat așa: carcasa de sus (la ecran), carcasa de jos (colțul unde l-am spart), placa de bază și HDD-ul. Trebuie să menționez că laptopul meu este un Ultraportabil Lenovo V14-ADA cu procesor AMD Ryzen 3 3250U până la 3.50 GHz, 14″, Full HD, 12GB, 1TB HDD, Radeon Integrated Graphics, Free DOS.

Toate cele de mai sus mă costau 2360,00 lei. În condițiile în care eu am dat vreo 3200 lei pe el nou.

Puteam să-l cumpăr din nou la vremea respectivă cu până în 2800 lei, ca să nu mai spun că am primit o ofertă de la un magazin pentru exact același laptop, resigilat, cu 2100 lei. Enorm de mult, oricum.

Așa că vreo lună de zile nu am făcut nimic. Mi-am văzut de întâlniri de pe telefon și dacă aveam nevoie de contracte avea cine să mă ajute cu un laptop de la distanță. A fost ok.

O lună mai târziu, mă întâlnesc cu cine avea să fie viitorul meu iubit programator. El îmi tot zicea că face site-uri, și că la el în sat e șmecher că le face calculatoarele la oameni, că vrea să facă firmă cu un tovarăș și poate cândva o să aibă un service. Doar că până la el eram sătulă de toți “mecanicii” ăștia de laptopuri și telefoane; să nu mai zic de oameni cu idei de business. Așa că inițial nu l-am băgat în seamă.

Nu m-a lăsat în pace. A zis el că vrea măcar să-l deschidă. L-a deschis și mi-a zis: “Dacă porneste, poate fi salvat.”

A mai stat ce a mai stat și apoi m-a întrebat:
“Cât ziceai că ți-au cerut ăștia să-ți repare laptopul?”
I-am spus.
A spus:
“Mda…tocmai era să-ți iei mare țeapă. Laptopul tău nu are nimic. Mai are puțin și se sinucide HARD-ul, dar cu atât mai bine că cu SSD îl faci mai rapid. O să se miște la capacitate maximă. Nu prea cred că o să salvez ceva de pe el, așa că nu-ți face speranțe.”

Nu l-am crezut, îți dai seama. Doar veneam cu el de la service unde niște persoane angajate să-și facă treaba mi-au spus altceva. Dar câteva zile mai târziu am trecut pe lângă un magazin și a cumpărat un SSD cu vreo 100 și ceva de lei. Și tot în ziua aia l-a și reparat. Apoi a lipit colțul cu picătură și cam aia a fost.

În încheiere, iubitul meu programator mi-a mai spus niște lucruri:
“Nici dacă dădeai cu laptopul de toți pereții nu reușeai să-l strici în așa hal încât să-ți ceară banii ăia ca să-l repare, și nu reușeai să-l strici în halul ăla.”
“IT-iștii în general sunt niște jepcari. Mai ales firmele mari. Se folosesc de avantajul pe care îl au, și anume faptul că nimeni nu știe nimic despre tehnologie în general, și pun niște prețuri exorbitante pe chestii irelevante. Oricum, nu prea ai ce sa faci decat sa platesti. E trist, dar asa functioneaza lucrurile.”

Vreau un site: https://nibiru-it.ro/

Citeste si: Cele mai populare țepe pe net